"De ce se pune interval deschis la plus infinit?"

     La sfârşitul orei, fetiţa se apropie timid de profesoară şi o întreabă încet:
-Doamna profesoară, de ce se pune interval deschis la plus infinit?
-De proastă ce eşti, d-aia! I-auzi la ea ce mă întreabă! Tocmai un copil aşa bun ca ea să dea cu musca în lapte! Copii, nu v-am spus eu de ce se pune interval deschis la plus infinit?! V-am spus, sau nu?!
În clasă linişte mormânt. Una dintre eleve, mai isteaţă, bâguie ceva, nesigură (a doua zi a recunoscut ca nici ea nu ştie de ce se pune interval deschis la plus infinit). Fetiţa s-a îndreptat către bancă şi a început să-şi strângă lucrurile, înghiţindu-şi lacrimile să nu izbucnească în plâns, în timp ce profesoara de matematică a ieşit spunând în continuare câteva...

     Ora următoare, Limba Română cu doamna dirigintă, care nu ştia nimic despre incident. Se apropie sfârşitul orei si apare profesoara de matematică:
-Să ştii că m-ai prins într-o pasă proastă, de aceea am reacţionat mai dur! ... Ia uite la ea ce pipotoasă e, de ce plângi aşa?!

     Ziua următoare, ora de matematică. O altă fetiţă scoasă la tablă nu se descurcă conform aşteptărilor profesoarei.
-Mă, da' tu chiar esti proastă, nu ca aia de ieri care m-a prins pe mine într-un moment prost!!! Tu chiar nu ştii nimic?!

     Care este morala acestei povestiri? Nu am una... După ce mi-au trecut furiile, n-am rămas decat cu un gust amar. Dezamăgire. Totuşi aş putea încadra această povestire în categoria:
     "Sunt prost. Pentru că aşa mi s-a spus..."   Şi iar mă înfurii!!!