Şase versuri...

Dacă-aş fi trăsnet v-aş trăsni,
V-aş îneca dacă-aş fi apă,
Şi v-aş săpa mormântu-adânc
Dac-aş fi sapă.
Dacă-aş fi ştreang v-aş spânzura,
Dacă-aş fi spadă v-aş străpunge,
V-aş urmări dac-aş fi glonţ,
Şi v-aş ajunge.
Dar eu, deşi rămân ce sunt,
O voce-adâncă îmi murmură
Că sunt mai mult decât orice,
Căci eu, sunt ură.  

          Opriţi-vă un pic aici şi mai citiţi o dată. Nu-i aşa ca este extraordinară?

          Recunoaşteţi autorul? Ei bine, pentru cei care nu ştiu încă, această poezie aparţine unui autor român consacrat prin valoarea lui, decedat în 1920. Poet, prozator, publicist, mentor... Nu este nimeni altul decat Alexandru Macedonski, cel care i-a lansat în "Literatorul" pe George Bacovia şi Tudor Vianu, iar în "Liga ortodoxă" pe Tudor Arghezi si Gala Galaction, toţi mari poeţi, scriitori, publicişti români.

          Într-un moment al vieţii, acest poet valoros a scris şase versuri care i-au schimbat locul în istoria literaturii. Versurile sunt următoarele:

 " Un X... pretins poet, - acum

S-a dus pe cel mai jalnic drum...

L-aş plânge dacă-n balamuc

Destinul său n-ar fi mai bun

Căci pâna ieri a fost năuc

Si nu e azi decât nebun. "

şi sunt despre Eminescu...