Căutând un sinonim pentru “îngâmfat” (şi am găsit câteva, vi le redau aici: încrezut, înfumurat, trufaş, ţanţoş, mândru, vanitos, orgolios, fălos, plin de sine, fudul, şi-or mai fi şi altele), am dat peste textul de mai jos. Avem o limbă foarte frumoasă, foarte vie, foarte îngăduitoare. Ar trebui sa ne bucurăm că o mai avem... Textul:
“
Sinonimele, deci, reflectă, uneori, straturile succesive în timp (dar şi în spaţiu sau în stil) ale limbii (ca şi în geologie sau arheologie).
În această privinţă, am găsit în cartea Floricăi Dimitrescu, Dinamica lexicului românesc, apărută la Editura Clusium-Logos din Cluj, o pagină de certă vioiciune ştiinţifică, pe care v-o rezum iute. Să privim urmatoarea frază:
"Fiul meu zice să nu mă cert repede cu lumea pentru vitele noastre".
Aceasta e exprimata numai cu termeni pe care limba română i-a moştenit d i r e c t (subliniez: direct) din latină. Ca atare, e perfect plauzibil că o astfel de frază putea fi rostită în secolul al XVI-lea, pe vremea Paliei de la Orăştie. Tot aşa de bine, în acelaşi veac, ideea putea fi exprimată fie cu sinonime de origine SLAVĂ; iată cum sună: "Odrasla mea îmi grăieşte să nu ma sfădesc iute cu rudele pentru dobitoacele noastre",fie cu sinonime de origine MAGHIARĂ; iată cum ar suna: "Pruncul meu beseduieşte să nu-mi muştruluiesc mintenaş neamul pentru marha noastră". Trec însă veacurile, ca nouri lungi pe şesuri, şi, după turci, vin pe capul nostru de locuitor grecii fanarioţi. Pe la-nceputul secolului trecut deci, vreo cucoană apelpisită sau vreun ipochimen putea catadicsi să rostească fraza următoare, în care nu lipsesc, ba chiar e prisos de GRECISME; auziţi-o:
"Copilul meu pretenderiseşte să nu-mi dăscălesc peşin seminţia din pricina lighioanelor noastre".
Boon, mai departe. Se duc pe protoxidul de hidrogen (adică apa) Sîmbetei şi fanarioţii, şi iată ca azung la '48, cînd un bonjurist, proaspăt întors de la Paris plin de năduf pe tombatere, pe moşnegăraia purtătoare de giubea şi işlic, ar fi putut formula astfel acelaşi gînd: "Progenitura mea pledează să nu agasez instantaneu societatea din cauza animalelor noastre". cu neologisme, cum se vede, de sursă FRANCEZĂ. În fine, azi, într-o limbă naturală, cu cuvinte de toate vîrstele, fraza ar putea fi astfel: "Fiul meu imi spune să nu ma iau la ceartă imediat cu tot neamul din pricina animalelor". Frumoasa demonstraţie a Floricăi Dimitrescu scoate în evidenţă (desigur, într-un mod condensat, sintetic) marea variabilitate a graiului românesc, capacităţile sale de metamorfozare, multitudinea de registre, pe verticală şi pe orizontală, de care dispune.
Să deschidem, la sugestia lui Ion Coteanu, Dicţionarul de sinonime al cuplului Luiza şi Mircea Seche (ed. a doua, rev. şi ad., Ed. Univers Enciclopedic, Buc, 1997) la verbul "a dojeni". Vom găsi nu mai putţn de 30 de echivalenţe, dintre care unele, desigur, sunt populare, altele regionale, familiare sau învechite. Merită să le ascultaţi, varietatea lor fiind spectaculoasă: "Dojeni: a admonesta, a certa, a dăscăli, a moraliza, a mustra, (pop. şi fam.) a beşteli, a muştrului, a ocarî, a probozi, (fam.) a sfădi, a sudui, (înv. şi reg.) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (reg.) a cîrti, a tolocăni, (prin Mold.) a-i bănui, (Olt.) a docăni, (prin Mold.) a mogorogi, (Mold. şi Bucov.) a moronci, (Bucov.) a puţui, (Mold.) a şmotri, (Olt. şi Ban.) a vrevi, (înv.) a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, (fam., fig.) a săpuni, a scutura".
În această privinţă, am găsit în cartea Floricăi Dimitrescu, Dinamica lexicului românesc, apărută la Editura Clusium-Logos din Cluj, o pagină de certă vioiciune ştiinţifică, pe care v-o rezum iute. Să privim urmatoarea frază:
"Fiul meu zice să nu mă cert repede cu lumea pentru vitele noastre".
Aceasta e exprimata numai cu termeni pe care limba română i-a moştenit d i r e c t (subliniez: direct) din latină. Ca atare, e perfect plauzibil că o astfel de frază putea fi rostită în secolul al XVI-lea, pe vremea Paliei de la Orăştie. Tot aşa de bine, în acelaşi veac, ideea putea fi exprimată fie cu sinonime de origine SLAVĂ; iată cum sună: "Odrasla mea îmi grăieşte să nu ma sfădesc iute cu rudele pentru dobitoacele noastre",fie cu sinonime de origine MAGHIARĂ; iată cum ar suna: "Pruncul meu beseduieşte să nu-mi muştruluiesc mintenaş neamul pentru marha noastră". Trec însă veacurile, ca nouri lungi pe şesuri, şi, după turci, vin pe capul nostru de locuitor grecii fanarioţi. Pe la-nceputul secolului trecut deci, vreo cucoană apelpisită sau vreun ipochimen putea catadicsi să rostească fraza următoare, în care nu lipsesc, ba chiar e prisos de GRECISME; auziţi-o:
"Copilul meu pretenderiseşte să nu-mi dăscălesc peşin seminţia din pricina lighioanelor noastre".
Boon, mai departe. Se duc pe protoxidul de hidrogen (adică apa) Sîmbetei şi fanarioţii, şi iată ca azung la '48, cînd un bonjurist, proaspăt întors de la Paris plin de năduf pe tombatere, pe moşnegăraia purtătoare de giubea şi işlic, ar fi putut formula astfel acelaşi gînd: "Progenitura mea pledează să nu agasez instantaneu societatea din cauza animalelor noastre". cu neologisme, cum se vede, de sursă FRANCEZĂ. În fine, azi, într-o limbă naturală, cu cuvinte de toate vîrstele, fraza ar putea fi astfel: "Fiul meu imi spune să nu ma iau la ceartă imediat cu tot neamul din pricina animalelor". Frumoasa demonstraţie a Floricăi Dimitrescu scoate în evidenţă (desigur, într-un mod condensat, sintetic) marea variabilitate a graiului românesc, capacităţile sale de metamorfozare, multitudinea de registre, pe verticală şi pe orizontală, de care dispune.
Să deschidem, la sugestia lui Ion Coteanu, Dicţionarul de sinonime al cuplului Luiza şi Mircea Seche (ed. a doua, rev. şi ad., Ed. Univers Enciclopedic, Buc, 1997) la verbul "a dojeni". Vom găsi nu mai putţn de 30 de echivalenţe, dintre care unele, desigur, sunt populare, altele regionale, familiare sau învechite. Merită să le ascultaţi, varietatea lor fiind spectaculoasă: "Dojeni: a admonesta, a certa, a dăscăli, a moraliza, a mustra, (pop. şi fam.) a beşteli, a muştrului, a ocarî, a probozi, (fam.) a sfădi, a sudui, (înv. şi reg.) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (reg.) a cîrti, a tolocăni, (prin Mold.) a-i bănui, (Olt.) a docăni, (prin Mold.) a mogorogi, (Mold. şi Bucov.) a moronci, (Bucov.) a puţui, (Mold.) a şmotri, (Olt. şi Ban.) a vrevi, (înv.) a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, (fam., fig.) a săpuni, a scutura".
“
Textul a fost extras de pe site-ul http://www.pruteanu.ro/4doarovorba/emis698-700sinonime.htm, întreţinut pe când trăia de regretatul George Pruteanu, primul parlamentar care a reuşit să promoveze o lege care nu prevede şi sancţiuni! SIC! (http://www.revista22.ro/la-ce-e-buna-legea-pruteanu-245.html)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
"Libertatea de expresie nu inseamna libertatea gandului pe care il iubesti, ci a gandului pe care il urasti, pe care il urasti cel mai tare..." Larry Flint (pentru Parazitii) http://www.youtube.com/watch?v=2FVJWoIQjBY